Traditia impodobirii bradului de Craciun si a casei cu crenguțe de brad este un obicei preluat pe la jumatatea mileniului trecut de la triburile germanice. Bradul este un simbol, prin forma sa triunghiulară, pentru Sfânta Treime. Podoabele cu care bradul este împodobit simbolizează cunoașterea și bogăția, asemeni pomului sacru din Grădina Raiului, în care se găseau merele, fructele cunoașterii.
Se știe foarte puțin faptul că și dacii aveau un cult pentru brad, dar cu înțeles total diferit: bradul era un copac ritual tăiat la nunta sau la moartea cuiva. Obiceiul încă se păstrează în regiuni din Moldova, Oltenia și sudul Banatului. Astfel, în cadrul ritualului de înmormântare, bradul reprezenta nunta mortului cu divinitatea și natura.
Bradul, împodobit în vechime cu fructe, flori, nuci poleite, lumânărele și panglici simboliza pomul vieții, arborele fertilizator, de bun augur. Simbolul bradului se regăsește în foarte multe piese de artă populară precum covoarele, ștergarele și iile.
Traditia impodobirii bradului de Craciun in zilele noastre
Traditia impodobirii bradului de Craciun in zilele noastre a suferit continuu modificări. Ea rămâne, însă, una dintre cele mai îndrăgite datini atât în mediul rural cât și urban. Așteptându-l în seara de Ajun pe Moș Crăciun, cei ai casei contribuie, după putere, la decorarea pomului. În povestirile părinților noștri, de cele mai multe ori bradul era adus de Moș Crăciun, atunci când copiii dormeau. Sau, în locul lui Moș Crăciun, vedeau doar bradul trecând pe sub fereastră.
Din plastic sau natural, miniatural sau imens, bradul nu lipsește din nici o casă (case cu copii) în Sfânta seară a Crăciunului și cu o nerăbdare crescută așteptăm înfrigurați cu mic cu mare momentul magic al împodobirii bradului.
Beteala, globulețele colorate ce sclipesc în lumina lumânărilor și a luminițelor colorate ce dau parcă viață bradului, steaua vestitoare a Nașterii Domnului Iisus cocoțată în vârful bradului, îngerașii care ne îndeamnă să trăim emoțiile Nașterii Pruncului Sfânt, toate ne anunță Seara cea Mare.
După zilele de Crăciun, bradul rămâne ca decorațiune de sezon, ca motiv de mândrie (mai ales pentru gospodinele cochete din ziua de azi) sau pentru că nu se îndură să-l arunce prea repede. În cele mai multe dintre casele românilor există obiceiul ca bradul să fie aruncat (ars în foc spre distracția copiilor). Scoatere bradului din casă se face înainte de Bobotează. uDupă asta urmează primenirea locuinței pentru sărbătoarea Botezului Domnului. În acel moment nostalgia pomului de Crăciun este alungată spre a se face loc Noului An în deplinul sens al cuvântului.