Sarbatoarea Craciunului in familiile romane se petrece cu colinde si cantece de stea, cu darurile Mosului, vizitand sau primind in vizita rude si prieteni. Crăciunul este o sărbătoare a luminii, a compasiunii fata de semeni, o vreme de bucurie, bucate alese si clipe de neuitat petrecute cu cei dragi, rudele si prietenii.
Postul Crăciunului este premergător Sărbătorii Nașterii Domnului pentru primenirea sufletului. Milostenia completează postul prin îmbogățirea cu sentimente pozitive, cu empatie. Curățarea casei, pregătirea mâncărurilor, împodobirea bradului de Crăciun sunt și ele etape de pregătire a sărbătorii.
Sarbatoarea Craciunului strange membrii familiei
În România, la Crăciun se strâng membrii familiei, chiar dacă unii sunt plecați departe. Ajunși acasă, ei încep să se adune pe lângă gospodina casei. Aceasta împarte sarcinile: „tu alegi orezul”, „tu toci carnea”, „tu cerni faina”, „tu ții ligheanul la frământat” etc. Este o zarvă și o agitație plăcută. Una sau două zile sunt dedicate coptului colacilor, cozonacilor, prăjiturilor. De obicei, în Ajun și în preziua ajunului se pregătesc mâncărurile. Dacă la Ignat s-au făcut preparatele de porc (cârnați, chișcă, leber, caltaboș etc) atunci rămâne treabă numai pentru Ajun (sarmale, friptură, ciorbă, salata de boeuf, piftia sau răciturile de porc). Miroase a mirodenii, mâncărurile sunt gustate doar de gospodină daca ceilalti postesc sau se fac pe negustate existând convingerea că acestea vor ieși mai bune decât atunci când sunt gustate.
În dimineața de Crăciun, primii care se trezesc sunt copiii, pentru a vedea darurile Moșului, apoi glasurile lor ridică toată casa. Toată lumea se pregătește pentru mers la Liturghia de Crăciun, masa de Crăciun având loc după slujbă. Cei care nu merg la biserică transformă micul dejun în masa de Crăciun la care participă toată familia.
In dimineata Crăciunului toata familia merge la biserică pentru a asista la slujbă. Se întorc voioși spre casele lor și urmează sa ducă pomană o farfurie cu friptură de porc celor care nu au avut ce să sacrifice de Ignat.
Gospodinele încep să pună pe masa frumos decorată tot ce au pregătit mai bun pentru ziua de Crăciun: tobă, caltaboși, piftie, sarmale, friptură de porc, cozonac, prăjituri, toate făcute cu cele mai bune ingrediente, la care se adaugă rugăciune sau măcar o cruce făcută deasupra mâncărurilor la gătit și a aluatului pus la dospit. Cei care au posibilitatea să coacă sarmalele într-o oală de lut (umezită cu apă, ca să nu se crape la cuptor) se bucură de sarmale gătite în tihnă, uniform și cu o aromă deosebită.
La țară bărbații aduc lemne de pus pe foc. Ca să iasă bune copturile, sarmalele și friptura, focul este o intreaga stiinta. Tot bărbații se ocupă de băuturile tradiționale, țuica fiartă. Îndrăgitul vin fiert se prepară cu scortișoară și diferite plante aromatice musai servite în căni de lut pentru că acestea pastrează savoarea băuturilor.
Odată adunată familia la masă, se face rugăciunea de sfințire a mesei și toți membrii familiei se bucură de bucate alese după un post de șase săptămâni. Voioșia trebuie să fie peste tot, în toate inimile. După ce mesenii s-au săturat, masa nu se strângeîn unele zone, ci se lasă chiar și peste noapte pentru ca familia să aibă parte de un an îmbelșugat.
Dacă este zăpadă, copiii zburdalnici ies afară pentru a face oameni de zăpadă sau pentru o bulgăreală zdravană. Părinții și bunicii rămân în casă pentru a pregăti gustările menite colindatorilor ce vor veni cu steaua.
Seara este momentul pentru musafiri. Se spune că daca primul invitat sosit sau primul colindător este bărbat/băiat atunci familia va avea noroc tot anul ce va urma. Toți invitații trebuie să vină cu inimile curate, cu gânduri bune și voioșie pentru ca toate să meargă bine.
Când se lasă noaptea, toți se retrag la casele lor în pace pentru o binemeritată odihnă. Chiar dacă Craăciunul a devenit foarte comercial, trebuie să-i recunoaștem meritele. Reunește familia și pentru o zi oamenii uită de griji bucurându-se de frumusețea colindelor și cântecelor de stea.