Rugaciunea de punere a numelui viitorului crestin este precedată de alegerea numelui celui nou-nascut. Aceasta cade in sarcina parintilor, care cu binecuvântarea preotului, hotarasc de comun acord care sfant va fi protector. Acesta îi va purta de grija copilului de-a lungul vieții si pana la Judecata de Apoi cand va sta in fata lui Dumnezeu. În acest scop preotul este poftit acasă, la lehuză, unde-i citește rugăciunea la naștere. Urmează rugăciunea punerii numelui pruncului. Preotul sfințește apa, din care gustă lehuza și cei din casă și stropește casa. Se mai poate să vină vine moașa la preot ca să citească rugăciunile cuvenite.
Numele copilului este consfințit în clipa botezului, când se scufundă în apa sfințită înainte, nefiind schimbat decât în caz de trecere la monahism.
Numele sunt date din calendarul creștin ortodox și se dă un singur nume de sfânt (apostol, mucenic sau cuvios). Trebuie evitat sa se pună copilului un nume creștin ortodox și un nume necreștin. În acest caz, în biserică, i se va pomeni numai numele din calendar.
Tradiția spune că numele copilului trebuie pus în ziua a opta de la naștere, datina moștenită din Legea Veche. Creștinii au păstrat-o pentru că și Mântuitorul a fost tăiat împrejur și i s-a pus numele de Iisus în a opta zi (Luca 2, 21).
Rugaciunea de punere a numelui se face acasa
Preotul vine la casa unde este nou-născut și rostește o rugăciune de punere a numelui. Pruncul este binecuvântat, făcându-i-se semnul crucii pe frunte, pe buze și pe piept. Crucea făcută pe frunte este pentru gânduri curate și luminarea mintii. Cea de pe buze este pentru vorbe de duh creștinești. Pe piept se face cruce pentru ca inima să-i fie ferita de poftele cele trupești.
În ultima vreme aceasta rugăciune de punere a numelui se mai practică și în aceeași zi cu botezul.
Rolul rugaciunii de punere a numelui este ca sfântul al cărui nume îl poartă să se roage lui Dumnezeu pentru el să-l ferească de rele în toate zilele vieții sale.
În unele zone ale țării copii au numele bunicului/bunicii din partea tatălui (obicei întâlnit si la greci). În altele copilul va purta numele nasului sau nașei (sau măcar un nume pus de aceștia). Este foarte obișnuit șica numele pus sa fie al tatălui (daca era fată se folosea varianta feminină a numelui tatălui).