Darurile pentru copil dupa nastere si la botez se ofereau doar dupa anumite reguli. Acestea erau foarte stricte si specifice de la o comunitate la alta. Dupa ce s-a nascut copilul, nu se vine cu cadouri imediat. De fapt, doar apropiatii vin sa vada copilul, cu conditia ca femeile sa fie curate. În multe locuri, copilul nu este expus până la șase săptămâni sau până la botez de frica deochiului. În vechime, neexistand medicamente un copil se îmbolnăvea ușor atunci când mai multă lume se perinda pe la casa lui. Cum decesele până la vârsta de un an erau foarte frecvente, regula evitării vizitelor și cadourilor era respectată.
Nu se oferă daruri copilului nenăscut. În tradiție este oprit decoarece se crede că nu-i va merge bine copilului.
După naștere nu se vine la copil prima dată cu mâna goală. Vecinii și apropiații aduc mâncare deoarece lăuza nu are voie să gătească timp de șase săptămâni. În foarte multe zone se obișnuiește să se lase bănuți pe pieptul copilui sau în așternutul său. Așa, copilul va avea noroc și somn.
După botez, adică după șase săptămâni, se aduc daruri copilului, în general se dau hăinuțe noi.
Nașii cumpără trusoul, costumașe, scutece, păturică. Dacă este fată, se cumpără cercei etc. Pe lângă daruri se obișnuiește să se lase și bani. În unele părți ale țării se obișnuia ca numai nașii să ofere daruri, acum dăruiește toată lumea mai ales bani.
Darurile pentru copil în zonele rurale
Darurile pentru copil in zonele rurale constau și dintr-un vițel, un miel, o pasăre, pânză pentru scutece, zahăr, cereale (în special grâu și făină) etc. Poveștile populare românești au foarte multe exemple de nași deosebiți. Aceștia oferă copilului nășit daruri materiale (o vacă, o oaie etc) sau diferite obiecte cu puteri neobisnuite.